Romanii se mandresc cu limba pe care o vorbesc deoarece aceasta este considerata avand origine latina. In ultima perioada insa cercetatorii au dovedit ca tot mai multe cuvinte sunt de origine dacica, iar numarul cuvintelor cu radacini romane este mult mai mic decat s-ar putea crede.
DEX-ul este folosit ca mijloc de arbitraj
Asa cum se intampla de obicei in cazul diferendelor lingvistice, specialistii au apelat la autoritatea suprema in domeniu pentru a afla etimologia anumitor cuvinte cuvinte: DEX-ul.
Stupoarea cercetatorilor a fost cu atat mai mare incat au aflat ca acele cuvinte romanizate sunt destul de putine la numar si sunt intrecute de un numar masiv de cuvinte ce au fost imprumutate de la vecinii nostri slavi sau bulgari sau au fost introduse in limba romana in timpul ocupatiei turcesti.
S-a ajuns astfel la urmatoarea structura (conform DEX) a limbii romane:
- 20% dintre cuvinte au origine latina;
- 20% dintre cuvinte sunt de origine turca;
- 20% dintre cuvinte au o alta origine;
- 40% dintre cuvinte sunt de origine slava.
Pentru a ilustra aceasta proportie este suficient sa spunem ca din aproximativ 15 termeni ce desemneaza verbul „a tese” patru sunt de origine latina, unul are origine necunoscuta iar restul sunt imprumutati dintr-o limba a vecinilor.
Etimologia cuvintelor limbii romane este o disputa ce dateaza de foarte multe zeci de ani dar pana si DEX-ul are anumite limitari atunci cand discutam despre acesr subiect.
Istoria limbii romane este complicata
Ceea ce este cert ramane faptul ca cercetarea comparativ istorica din punct de vedere lingvistic a fost facuta superficial iar etimologia cuvintelor s-a stabilit rapid apeland la asemanarile acestora cu anumite cuvinte din limbile vecinilor, fara sa se tina seama de anumite principii de evolutie fonica a limbii.
Proportia de 20% dintre cuvintele latine apartin mai mult fondului de baza ce se conserva cel mai bine de-a lungul timpului , iar de restul lexicului nu s-a ocupat nimeni in mod deosebit, iar atunci cand acest lucru s-a facut a fost mai usor sa se acrediteze ideea ca toate cuvintele ce nu au echivalente latine apartin imprumuturilor.
Acest lucru este de inteles intr-o anumita masura dar ceea ce nu inteleg este de ce autorii DEX-ului s-au marginit la a introduce in dictionar cuvinte ale caror etimologie este incerta sau a fost stabilita „pe genunchi”.
Ultimele cercetari ale lingvistilor mondial asupra unor limbi vechi (sanscrita, hitila, albaneza si lituaniana) au dezvaluit cuvinte noi iar fondul lingvistic al acestor limbi a fost suplimentat.
Ceea ce ar trebui sa ii uimeasca pe cercetatorii ce au lucrat la dezvoltarea DEX-ului din 1996 este faptul ca in anumite privinte limba romana este foarte apropiata de sanscrita. Exista insa si nu numar mare de cuvinte ce au corespondent atat in latina cat si in sanscrita, dar aceste amanari sunt rodul fondului comun indo european al limbii si nu al unor imprumuturi.
Ideea latinitatii sustinuta de catre echipa DEX si de cei de la Academia Romana ar trebi sa fie revizuita in lumina ultimelor descoperiri pentru a afla care este cu adevarat originea limbii noastre.